Eu n-am să fiu niciodată ca mama!

vei ajunge tu la vorba mea - conflictul intre generatii - mamica bonus

Mereu am avut ideea asta că EU n-am să fiu ca mama

Asta pentru că întâmplător sau nu, mama era responsabila cu morala la mine-n familie și toate discuțiile alea interminabile erau purtate cu EA. Avea o misiune ingrată, recunosc, dar parcă prea exagera uneori, doar pentru a puncta o idee. Înțelegeam din primele 3 minute și totuși ea continua inimaginabil de mult peste acea limită. Și niciodată n-am înțeles-o, până când…

„Vei ajunge tu la vorba mea!”

Vă spuneau și vouă mamele chestia asta? Cum că degeaba protestezi și comentezi, că într-un final tot la vorba ei vei ajunge? Și am ajuns!
De fiecare dată când mă găsesc într-o situație tensionată cu cel mic, indiferent de motivul tensiunii, primele chestii care-mi vin în minte sunt… SURPRIZĂ: exact alea pe care juram să nu le spun când voi crește mare! Alea pe care mi le spunea mama, iar eu îmi dădeam ochii peste cap. Și aș fi fost în stare să jur că nici măcar n-o să-mi treacă prin cap că aș putea folosi repertoriul mamei, dar iată că… am ajuns la vorba ei.

Stăpânirea de sine

Este nevoie de multă stăpânire de sine să nu le spun, pentru că știu că n-au efect. Muuultă stăpânire… Sunt momentele acelea în care partea din creier responsabilă cu rațiunea se întunecă – pentru că da, copiii ne pot duce în asemenea stări – și partea din creier responsabilă cu ieșirile emoționale îmi dă impresia că dacă nu spun ceva ATUNCI, voi exploda! Și încerc să nu spun, dar am fantezii cu mine spunând, iar uneori, îmi mai scapă câte o vorbă de-aia de duh, din repertoriul mamei…
E evident că răspunsul pe care-l primesc este același pe care-l ofeream și eu la rândul meu, încă puțin mai vocal chiar, pentru că pe vremea mea (hahaha) nu-mi permiteam să comentez în fața mamei la vârste așa de fragede.

 Tu ce lucruri ți-ai promis că nu vei spune ca adult?

Pentru că certurile mele cu cel mic (are 11 ani, nu mai e atât de mic, știu!) au de obicei legătură cu școala, recunosc faptul că cea mai prezentă în mintea mea este celebra Alți copii își fac temele la lumânare și tu…?!? Ei bine, sunt conștientă că trebuie s-o adaptez vremurilor în care trăim, dar esența este aceeași: aparenta lipsă de apreciere față de eforturile adulților (pe care, evident, nu le cere copilul!).

Dar să lăsăm ce e corect și ce nu, căci suntem oameni și nu suntem perfecți! Așa că hai să vedem: tu ce replici folosești din repertoriul mamei tale, deși ți-ai promis (înainte de a avea copil, evident) că nu o vei face? Ce replici te scoteau cel mai tare din minți?

Am scris mai jos câteva de care-mi amintesc eu:

  • Faci cum spun eu, că știu mai bine!
  • Pentru că așa zic eu!
  • Nu există NU POT! Gigel cum poate?
  • Vrei să-ți dau eu motive să plângi?
  • Dacă te mai strâmbi mult, ai să rămâi așa.
  • Dacă unu’ se-aruncă de pe-o stâncă…
  • Schimbă-te în haine curate! Dacă dă o mașină peste tine și ajungi la spital?
  • Du-te de-aici, asta-i discuție de adulți.
Da mai departe:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu rata postările Mămicii Bonus!