Cum ne creștem copiii după divorț?

Nu știu cum se face, dar de foarte multe ori, oameni pe care tocmai îi întâlnesc, încep să-mi povestească despre viața lor, ca și cum am fi cei mai buni prieteni. Iar astăzi, Universul mi-a trimis ca tovarăș de poveste preț de câteva zeci de minute, un Tată. Nu mă-ntrebați cum am ajuns noi de la cărți la relația lui de co-parenting cu fosta soție, că nu-mi mai amintesc, însă mi-a plăcut foarte mult discuția și omul.

Nu vreau să fiu tată de weekend! - Mămica Bonus - Blog de co-parenting

Co-parenting 50-50

Pe scurt, copilul stă 2 săptămâni la mama, 2 săptămâni la tata. Full-time! Întrebându-l pe domn dacă nu e greu (și mă gândeam strict la copil aici), a sărit ca fript și mi-a spus că Nu vrea să fie tată de weekend. Vrea să fie alături de copil și în timpul săptămânii, nu doar în timpul liber, vrea să-l vadă în toate ipostazele lui, vrea să-l sprijine și să-i transmită valorile lui într-un mediu cât mai natural.

Și mi-a plăcut foarte mult ideea! Pentru că principalul avantaj pe care-l văd în acest model de co-parenting este faptul că se elimină percepția deformată a unuia dintre părinți (de obicei părintele de weekend). Acesta nu mai este asociat doar cu distracția și vacanța, pentru că se ocupă acum și de lucrurile incomode și mai puțin fun, drept urmare nu mai poate fi folosit în șantajul sentimental de tipul Mă duc la tata, el e mult mai bun decât tine!

Un model de co-parenting de urmat?

Recunosc cinstit că mi-ar plăcea foarte mult să adoptăm această metodă de co-parenting, deși nu știu cât de confortabil ar fi pentru copil, să fie mereu cu bagajele la ușă.  În rest, avantajele par a fi multe:

  • Ambii părinți ar fi în egală măsură implicați în viața de zi-cu-zi a copilului.
  • N-ar mai exista un singur părinte sufocat de responsabilități și griji.
  • Cheltuielile se împart în mod egal.
  • Ambii părinți ar avea timp liber (își pot aloca timp pentru o nouă relație, o vacanță, o escapadă etc.).
  • Copilul nu și-ar mai forma imagini distorsionate despre niciunul dintre părinți.
  • Copilul ar fi foarte fericit și l-ar ajuta pe viitor să devină un adult flexibil și adaptabil.
  • Niciunul dintre părinți n-ar mai avea succes în denaturarea imaginii celuilalt.

Trebuie să ai cu cine

Trebuie să recunoaștem că acest model de co-parenting nu este pentru oricine divorțează și are copii de crescut. Trebuie să ai cu cine să împarți echitabil toate responsabilitățile, iar genul acesta de cuplu parental este foarte rar întâlnit. Chiar tăticul de astăzi îmi povestea cum relația dintre el și mama copilului nu este foarte relaxată, însă încearcă să nu uite obiectivul principal: Cresc împreună același copil.

Tu ce model de co-parenting ai adoptat după divorț/ separare? 

Sunt multe feluri de a crește copiii după divorț/ separare, însă nu cred că există rețeta perfectă, universal valabilă. Fiecare se adaptează la situația dată și își dorește din tot sufletul ca deciziile să nu fie luate pe baza orgoliilor personale, deși uneori acestea sunt mai puternice decât binele copilului.

Da mai departe:
0

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu rata postările Mămicii Bonus!